Dez(orientare

Nu te mai simt în ochiul disperării,
Nu te mai simt în malul meu uscat
E-aproape primăvară-n sânul florii
Şi-n mine doar un gând neîmpăcat.

Mă rog de stele să-mi mai lase iarna -
În cioburi îngheţate să m-ascund,
Să-mi intre frigu-n taină prin lucarna
Uitată-amăgitor în „joc secund”.

Lipeşte-mi de uitare nălucirea,
Zăpezii mele dă-i un alt contur -
Să-ţi fie-n primăvară strălucirea
În mugur răsărită – albul pur.

Şi-atunci când pocnetul livezii doare
Să te întrebi: O mai iubesc la fel?
Mai port sub piele încă-a ei candoare
Şi-n deget nestematul său inel?