preambul

sub cojile de umbre
se odihnesc privirile mele
adunate-n buchet

numai tu-mi spui că ceaţa
ne joacă feste
când atâta lumină aleargă
prin lunca durerii în fluviu
s-o vindece
s-o domolească

mărturiseşte-mi că blândeţea e un blazon
purtat de primăvara asta
în premieră
deschide ochii şi prinde-mi în palme
cojile de umbre sparte de capricii

să te cunosc îmi este la îndemână
să te ştiu nu-mi ajunge o viaţă –
mirare cuminte
scrie-mi pe glezne
şi cântec subţire în coapsa
fragilă presară