de(limitare

nu ştiu unde începe
şi unde se termină întunericul
trasez prin el o linie albă
cum desenam şotron
în piatra copilăriei mele
pentru că eu iubesc şi îngerul
şi demonul -
camarazii de nădejde ai poetului
în nopţile mele
devoratoare de cuvinte
şi merg
aerul să-l calc
să-mi crească în ochi fulgere
când sub ploaia trupului meu
începe altă noapte de dragoste
pe care mâinile lui
o modelează încet
ca un cântec pierdut printre
coastele unei harfe