pe hârtia lăsată în sertarul biroului rămas deschis după ultima ta plecare din mine aruncă niște libelule de wolfram să se topească greu când execuți salturi prin focurile abia aprinse un creion cu mină veselă și jucăușă să arunce soarele în nopțile când nu-ți aud glasul nici măcar nu mi-l pot închipui - atât de departe e nebunia în care aș vrea să mă scufund pune și-un strop de melancolie în venera fugită din pânza lui botticelli să renască în poemul aruncat pe hârtia unde arterele mele pulsează și acum |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu