marți, 5 noiembrie 2013

pretutindeni




ochi
ferestre închise
cu iriși decolorați de atâtea treceri
drumul tău -
doar o linie peste care
fluviul meu nu mai lasă urme
fără pod
fără mal
fără vad
fără pești în care să ne aruncăm
dorințele
ca niște condamnați la moarte -
fără cețuri stranii
unde să ne odihnim fricile
când nu mai avem altceva de făcut
decât să așteptăm
doar într-un singur loc
îmi aparții -
în negrul ochiului
de unde nimeni nu mi te poate lua
punct într-o dragoste
ce-și urcă tot cântecul prin sălcii
tremurător

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu