ochi ferestre închise cu iriși decolorați de atâtea treceri drumul tău - doar o linie peste care fluviul meu nu mai lasă urme fără pod fără mal fără vad fără pești în care să ne aruncăm dorințele ca niște condamnați la moarte - fără cețuri stranii unde să ne odihnim fricile când nu mai avem altceva de făcut decât să așteptăm doar într-un singur loc îmi aparții - în negrul ochiului de unde nimeni nu mi te poate lua punct într-o dragoste ce-și urcă tot cântecul prin sălcii tremurător |
marți, 5 noiembrie 2013
pretutindeni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu