Ne mor cireșii scuturați de vreme, Bat clopote prin trupuri de livezi Suntem aceiași cerșetori. Blesteme Ne-au tot atins cu primele zăpezi. Mi-i dor de noi, doi triști odinioară, Doi exilați în labirint de nori, Fără vreun vers în lemnul de vioară, Fără condei - cu anii trecători. Ne scutură de cețuri grele timpul, Pândim ascunși ecouri și ninsori, Tăcute clipe-au părăsit olimpul, Noi degustăm otrava din licori. Ce mai iubim? Sub care zodii plângem? Cui ne-am plecat? Sub care Dumnezeu Azi mâinile în rugă ni le frângem Când suntem doar un fir de alizeu? |
duminică, 17 noiembrie 2013
Ecouri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumoasă, Annă, tare frumoasă ți-e Poezia...
RăspundețiȘtergere