să știu unde se termină cocorii și unde începe iarna în care să-mi arunc hainele - să mi se albească tristețile pe care le număr în fiecare zi prin zidirea mea în rece voi opri zborul și ochiul și gândul ca palmele care te-au citit cândva nu trebuie să caute nici aerul nici apa nici sunetul rămas în cochilia unui melc care și-a rătăcit drumul |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu