marți, 5 noiembrie 2013

Final cu semne de înalt



Mă-ndrept spre tine mirosind a moarte
Să-mi caut loc în ultimul cuvânt,
Rostit ușor în pagina de carte -
Rămasă-n iarnă fără vreun veștmânt.

Te caut poate-n fila ruginită
De toamnele iubirii dintre noi,
Îmi spui că viața noastră-i risipită
Că ducem iar pe umeri snop de ploi.

Mai respirăm atât cât se mai poate,
Cât timp azurul doarme-n ochiul drept
Rămânem semne-n stol abandonate
Cu zbor de viață desenat în piept.

Și ne-ntrebăm sub care cruce arsă
Ne este drumul mai ușor spre-acasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu