Mă-ndrept spre tine mirosind a moarte Să-mi caut loc în ultimul cuvânt, Rostit ușor în pagina de carte - Rămasă-n iarnă fără vreun veștmânt. Te caut poate-n fila ruginită De toamnele iubirii dintre noi, Îmi spui că viața noastră-i risipită Că ducem iar pe umeri snop de ploi. Mai respirăm atât cât se mai poate, Cât timp azurul doarme-n ochiul drept Rămânem semne-n stol abandonate Cu zbor de viață desenat în piept. Și ne-ntrebăm sub care cruce arsă Ne este drumul mai ușor spre-acasă. |
marți, 5 noiembrie 2013
Final cu semne de înalt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu