Salcie

Sunt ca o salcie
cu tălpile pierdute în maluri
unde valul
caută mângâiere
în sărutul pământului

apele-mi sunt
vistierii
pentru toate tristeţile,
numai peştii descifrează plânsul
şi ploile-mi sărută gândurile
văduve

uneori le împrietenesc
în simţiri
sidefii cum scoicile călătoare
pe drum de nisip,
să le fac părtaşe trecerilor
de secunde

sunt ca o salcie

sărut vântul şi-mi scutur uitarea
în toamne,
pribegind în poveşti
fără final,
pentru că ştiu flutura
visul în eşarfa oricărei ierni
ce mă cuprinde...