În flori de cireş
lumina se face ninsoare
şi picură străluciri
pe care nicio ploaie
nu le poate ucide,
poate pentru că cireşii
cunosc taina rostogolirii-n răsărituri
unde braţe de arbori
tapisează
orizonturi goale
În flori de cireş
aromele devin păsări -
decor în evantaie de raze
smulse marelui Orbitor
de primăveri,
poate pentru că
fiecare zbor cuprinde
o înălţare spre nodul de lumină,
plutire în dansuri fragile
şi-n cele din urmă -
cădere.
În flori de cireş
sunetele se descompun
în chemare
şi-mbracă în alb moartea
fluturilor -
niciodată înţeleasă...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Mirific rând. Cât de bine ai înţeles tu foarea de cireş...şi ce poartă în ea.
RăspundețiȘtergereÎmi place foarte mult poezia.
..mi-a plăcut...frumoasă, frumoasă poezia.
RăspundețiȘtergereUn bun sfârşit de săptămână, să ai.
Dane, când primăverile sunt departe, ni se face dor şi scriem despre ele...
RăspundețiȘtergerecu respect, anna
Oana, ştiu să visez! Şi, mărturisesc, tare mi-ar plăcea să fiu o zi floare de cireş.
RăspundețiȘtergeredrag de tine, anna