Amelly 12 Zidul apei

Viaţă, pentru tine...



Într-un semn de mirare
se scaldă răsăritul
pleoapa zilei se scutură pe vânt
iar Amelly tăinuieşte durerile unei ape

nu-şi spune ploaie,
dar strânge-n ea şuvoi de neputinţă
ca pe-o ofrandă
pământului dăruită
să-şi risipească iubirea

într-un semn de întrebare
se topeşte apusul,
vămi de zare se vând sângelui
primind acelaşi dans
dintre ape

Amelly anină secunda
în căderea frunzei
şi-ntreabă copacii
de ce se prăvale timpul
căutând de fiecare dată
lucruri definitive

în fond
moartea nu-i decât trecere,
iar chemarea ei
clopot de ameninţare
mocnind în sensuri