marți, 29 noiembrie 2011
Salcie
Sunt ca o salcie
cu tălpile pierdute în maluri
unde valul
caută mângâiere
în sărutul pământului
apele-mi sunt
vistierii
pentru toate tristeţile,
numai peştii descifrează plânsul
şi ploile-mi sărută gândurile
văduve
uneori le împrietenesc
în simţiri
sidefii cum scoicile călătoare
pe drum de nisip,
să le fac părtaşe trecerilor
de secunde
sunt ca o salcie
sărut vântul şi-mi scutur uitarea
în toamne,
pribegind în poveşti
fără final,
pentru că ştiu flutura
visul în eşarfa oricărei ierni
ce mă cuprinde...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ţi-e gândul, versul ca o salcie...
RăspundețiȘtergereMelodios fragment - atât al versului, cât şi al muzicii alese.