Se-ntunecă vremea. Bătrânul stejar
Mă prinde sub pofta-i de crud, nemiloasă,
Nu-i pasă de ploaie, de tunet, de jar -
În ocna iubirii destinul îmi lasă.
Încuie în hrube cuvinte ce dor,
Îmi mestecă sensuri turnate în frunze.
Tâlharul cu ramuri ivite–n pridvor
Îşi râde în barbă, voind să se-amuze.
Confuze imagini strivite-n condei
Arunc pe o foaie purtată de vreme.
Bătrânul stejar toarnă-n joc de idei
Aceleaşi constante, discuţii-dileme.
Sub lanţul de tină, destinu-mi fugar
În sevă renaşte şi spate-şi îndreaptă,
Devine al gliei eternul plugar
Şi toarnă sămânţa iubirii – o treaptă.
..mi-a plăcut poezia...o zi bună să ai.
RăspundețiȘtergeremă înclin
RăspundețiȘtergereanna