Alunecări

De geana toamnei se anină frunza,
Clipeşte-n argintii brocarturi
De brume tăvălite-n haturi,
Acolo unde bulgării-şi ţes pânza.

În cioburi de lumină moare zarea,
Apusuri dor şi nesfârşite
Alunecări se pierd, iubite,
Când pleoapa zilei gustă înserarea.

De-i vântul prea tăios în oase frânte,
Copacii nu-mi vor şti durerea,
Le voi păstra-n cuvânt părerea
Când rugile, de dor vor să-mi descânte.

Şi într-o vreme care-i prinsă-n neguri
Pun focurile-n cer să suie,
Păstrând în ochi de ferestruie
Iubirea-mi presărată-n albii muguri.