Filă

O să construiesc poduri,
apele să nu strige când tălpile
aprind mersul pe unde
în ideea că oamenii sunt dumnezei

o să arunc privirea plină de dragoste,
să leg maluri
nesurpate de pendule
când timpul îşi trimite furtunile
în ostroavele pline de gânduri

numai rădăcinile mele
vor şti cum se cuprinde pământul
în lanţuri,
fără ca noroaiele
să-ţi inunde privirea

o să alung iernile
într-un coş plin cu mere,
când pe malul apei
iarna-mi va striga că s-au rupt poduri
şi vâslaşii vor turna
în potire de basm
cuvinte furate din gura peştilor...