joi, 17 noiembrie 2011

Cireş

În flori de cireş
lumina se face ninsoare
şi picură străluciri
pe care nicio ploaie
nu le poate ucide,
poate pentru că cireşii
cunosc taina rostogolirii-n răsărituri
unde braţe de arbori
tapisează
orizonturi goale


În flori de cireş
aromele devin păsări -
decor în evantaie de raze
smulse marelui Orbitor
de primăveri,
poate pentru că
fiecare zbor cuprinde
o înălţare spre nodul de lumină,
plutire în dansuri fragile
şi-n cele din urmă -
cădere.

În flori de cireş
sunetele se descompun
în chemare
şi-mbracă în alb moartea
fluturilor -
niciodată înţeleasă...


4 comentarii:

  1. Mirific rând. Cât de bine ai înţeles tu foarea de cireş...şi ce poartă în ea.
    Îmi place foarte mult poezia.

    RăspundețiȘtergere
  2. ..mi-a plăcut...frumoasă, frumoasă poezia.
    Un bun sfârşit de săptămână, să ai.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dane, când primăverile sunt departe, ni se face dor şi scriem despre ele...
    cu respect, anna

    RăspundețiȘtergere
  4. Oana, ştiu să visez! Şi, mărturisesc, tare mi-ar plăcea să fiu o zi floare de cireş.
    drag de tine, anna

    RăspundețiȘtergere