marți, 11 octombrie 2011

Lacrimi de toamnă

Şi chiar de-n toamnă e prăpăd -
Furtunile când mi se-nnoadă,
Trimite-mi frunzele-n zăpoadă
Icoana-ţi blândă s-o revăd.

Când ploi mă strigă risipind,
Să mut în floare toată bruma,
Din stei să năvădesc kuruma -
Să ţes în ea priviri sclipind,

Iar lacrima să o botez
Sub apăsarea genei mele,
Iscând şuvoi tăcut de stele
Cu care ceru-am să-l crestez.

Un comentariu:

  1. Scrii foarte frumos, Anna. Aduci cu tine emoție și gingășie.
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere