Şi ai să-mi spui, Amelly,
în câte ape vineţii se-mparte ziua
când îmi plouă fără tine,
când marşurile cabaline
se-ncumetă să-mi calce malul,
să-mi prindă sub copite valul
când chiar mă scurg,
când te colind aşa cum ştii!
Şi ai să-mi spui, Amelly,
pe unde-i toamna mea zăludă
când mă atinge frunza nudă
şi-mi plânge-n zarva de furtuni...
să-mi spui de anii mei cei buni
când sărutam tăcut o gleznă
în încleştarea prinsă-n beznă
şi moliciuni stinse-n mătase
mi se înfăţişau frumoase
ca tine, dragă Amelly!
Iar dacă n-o să pot veni
prin ceaţa prinsă-n chihlimbare,
să pui scrisorile-n sertare.
arome de gutui să laşi
şi urma dragilor tăi paşi -
să ştiu că-mi eşti şi-acum o apă
în care sufletu-mi se-ngroapă
topind în cercuri fumurii
iubiri de tine, Amelly!
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Cea mai reusita poezie din cate ai scris tu pe-aici.
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Dane...e lumina...
RăspundețiȘtergereanna
Dane? :)
RăspundețiȘtergereImi place ca are rima si ritm. Chiar e e misto.
Amely duce cu Annabeli. Da, frumoasa poezia.
RăspundețiȘtergerena c/am încurcat adrisantul..confuzia mea e evidentă cu dmd...mă iartă oricine vei fi... nu ştiam că mă citeşti!
RăspundețiȘtergereana sofian