Câte capcane pentru fluturi irosite?
Şi câte pricini să nu poţi zbura?
Izbânzi de-amar în mintea mea călugărite
Privesc spre schit. O vorbă-mi aiura.
S-au scurs avan splendori întârziate-n vamă.
Câştig anost. Un loc ciudat şi tern,
Cu sfinţi plângând uşor sub feţe de aramă,
Deschide uşi ruginii spre infern.
Erate prinse-n pagini seduc verzuii ochi
Când le promit din mugure – izvor.
În ultima-i mătase, descântecul deochi
Surprinde primăverile-n pridvor.
Un joc de fluturi galbeni – dovezile scântei;
Tăcerea-mprejmuită de fiori
Aruncă umbre mute spre florile de tei -
Capcane pentru murmur de viori.
...bună poezia...mi-a plăcut.
RăspundețiȘtergereO seară bună.
mulţumesc...
RăspundețiȘtergereanna