În dumbrava dimineţilor
Amelly ţese în poeme ninsori-
căderi albe unde rugăciunile
se îmbracă în smirna credinţei
şi pun cuvântul să slujească binelui.
E plin de îngeri
şi unicorni se-nhamă la carele cu elfi
sporind visarea,
doar Amelly tresare uneori
privind depărtările
unde clopote închid glasuri prelungi de păsări
rătăcind peste mări pline de volburi.
Delir pierdut într-o singurătate,
amar stins pe jerbe albite de timp
şi o treaptă către uşi nedeschise...
printre ele,
Amelly ţese poeme de ninsori
ocrotind pleoapa iernii în cădere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu