Amelly 5

Şi rabd-o pe Amelly
în pielea ta aurind cărările toamnei
păsări se scurg vânate de frig
şi moare în mirişti
frăgezimea oricărui vis

în pergamente se scutură
ultima rouă
iarba se stinge ca un cerşetor
la porţile catedralei

doar câte un clopot mai cere să fim

se nasc din alamă
iubiri sclipitoare şi brumei
năframă îi pun

Şi rabd-o pe Amelly
în ochii tăi
căutând albatroşii
niciun catarg nu e bun să deţină
un ştreang

marea-i nebună
şi-o zbatere-n pleoape atârnă
atingerea ei

Amelly e o stâncă...