Priviri de cules...

Am să-ţi culeg privirile
pornite să-mi caute ochii
ascunşi sub gene;
încă mai aşteaptă
să te-ntâlnească
nu ştiu dacă albastru,
nu ştiu dacă bătrân,
poate mai tânăr c-o privire,
poate mai înţelept cu un gând!

Am să-ţi culeg privirile
şi-o să i le-mprumut ploii,
să râdă de fericire
când atinge pământul
el sigur o primeşte cu braţele
deschise şi pline de flori,
fie vară-n baie de maci,
fie iarnă-n clopote de ninsori.

Am să-ţi culeg privirile
dac-ai să ridici fruntea
spre ramul unde păsările
se vor întoarce
să-şi facă un cuib nou
din inima ta...