vineri, 12 martie 2010

Cianură de sezon






















De ce ar plânge ploile din mine
Şi cui i-ar mai servi atâtea lacrimi
Când primăverile ne curg în vine
Şi mugurii se-ncing în zeci de patimi?

Cui să-i mai dăruiesc zefir subţire
Şi ceţuri învelite-n duhuri stranii
Să-i stivuiesc secunde de iubire
În file scrise, făurind citanii?

Tu odihneşti pe-o veche cicatrice
O ascunsesem văzului de Lună
Pusesem praf de stele să ridice
Durerea mea ce îţi părea străină.

Dar ai uitat că sunt doar o femeie
Zadarnic păsări pleacă spre negare
În ploi nu se mai naşte-o orhidee
Iar trenurile-s gata de strigare.

Le urlă-n minte şuiere nebune
Din gări se mai desprinde-o legătură
În primăvara asta cu lumine
Aruncă-n drumul meu cu cianură.

7 comentarii:

  1. trenurile ca niste pasari, si tipa...
    as zice eu

    RăspundețiȘtergere
  2. Arunca-n drumul meu o boaba de cianura
    si deseneaza-mi timpul de vrei cu atata ura
    lasa-mi lesul sa dospeasca sub clarul nou de luna
    sa ma imprastie corbii in fiinta ta pe o duna


    sa fie primavara cumplita desperatire
    a trupului ce leagan a asteptat iubire
    sa infloreasca macii in lunile de mai
    cu chipul celui pe care-l blestemai


    mi s-a parut o creatie predispusa la dialog si am zis sa incerc Ana!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am ce sa iti spun decat faptul ca m-ai surprins foarte placut... asocierile tale din poezie.. modul tau de a scrie este superb.. ma regasesc printre randuri.

    Felicitarile mele sincere (:

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Paul, uneori păsările strigă îndelung!

    RăspundețiȘtergere
  5. Un strop de elixir de-aş pune-n tine
    Nici primăvara n-ar mai şti pe unde
    Colindul meu se va topi-n stamine
    Când florile-au plecat spre orişiunde.

    Sorin, dialogul e permanent, tu ştii asta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cenuşă de lumină, mulţumesc trecerii tale...mi-au făcut bine cuvintele!

    RăspundețiȘtergere
  7. 'Tu odihneşti pe-o veche cicatrice
    O ascunsesem văzului de Lună
    Pusesem praf de stele să ridice
    Durerea mea ce îţi părea străina'

    de dupa coltul perdelei vad luna sprijinindu-si fruntea in palme..te-a auzit!

    RăspundețiȘtergere