foto deviantart
O durere de suflet nu se îngroapă
şi nici nu se zideşte
o poţi ascunde într-un cântec
sau într-un vers de poem
pe care cernelurile îl aranjează
în tăceri fără sfârşit
la rădăcina cărei flori s-o torn
când seceta uitării ne cuprinde, iubite?
s-ar face oare petalele de piatră
şi lujerii ar deveni doar drugi de fier?
din ziduri
vaierul mai bănuieşte-o primăvară
şi-aşteaptă cu înfrigurare să-l auzi
când lumânări de ceară albă
topesc al gândului altar
să nu-ţi frângi dorinţa
durerile de suflet nu se-ngroapă
şi nici nu se zidesc
ele gânguresc în bătăi de inimă
şi cântă în coşul pieptului
chiar dacă privighetorile plâng deseori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu