sursa foto Татьяна Михина
Ştiu că în fiecare dimineaţă
caii albi aleargă prin valuri de rouă
iar nechezatul lor
mă cheamă să colind
printre ziduri de verdeaţă
aburcate pe tăpşane
rochia asta uşoară de volbură
îmi unduie pe trup
nici nu ştiu de e vânt
sau doar amăgirea că sunt
filă în cartea primăverii
mi-amintesc doar că m-ai citit
într-o seară de iarnă
când poveştile curg somnoroase
din vetre cuminţi
cu roşul dragostei prins în flacără
erai doar o scânteie albastră
pe boltă
dăruită vederii mele
într-o zi de ianuar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu