sursa foto Матушка Медоуз
Un strop de elixir de-aş pune-n tine
Nici primăvara n-ar mai şti pe unde
Colindul meu se va topi-n stamine
Când florile-au plecat spre orişiunde.
Un cântec scris de un condei subţire
Răsună-n tâmpla gri, prea ostenită
Tu amuţeşti în şoapta de iubire
M-asculţi cuminte-n clipa mea oprită.
Chircită-n cupă, îmi deschid privirea
Zăresc un anotimp ce nu-şi mai cere
Dreptul, când moare-n stele nemurirea
Şi glasul se ascunde-n voci stinghere.
Rostirile ni se topesc în goluri
Iar volburile-au pânzele întinse
De aşteptare, căci în rostogoluri
Suntem doar noi şi gândurile ninse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu