Mă voi ninge cu tăceri violet
ca înserările ce-ţi umblă prin suflet
pustiul nu-i pentru cei
care iubesc
iar oazele sunt doar ochiuri deschise
însetaţilor
să creadă că nu vor muri
în drumul ce-l au de parcurs
probabil eu sunt doar stropul
de ploaie
rătăcit printre anotimpuri
acum nu mai ştiu de-i primăvară
sau doar întomnare de sine
sub frunzare
nici gândacii nu se mişcă
darămite iubirile
ele apun şi se topesc
în putreziri care hrănesc
pământul obosit de paşi de timp
răsucit în secunde fugare...
sursa foto Анна Вихастая
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu