luni, 22 martie 2010
Opac
sursa foto pixdaus.com
Dincolo de sfere, cuvintele nu-s decât scheletice plăsmuri...pe ele brodează timpul câte-un sens pe care, mai apoi, îl frământăm în tot atâtea clipe cât ne-ar trebui să renaştem! Mi-e primăvara asta un strop de ploaie rătăcită-n omătul coborât din ultima iarnă ...acum vreau doar să tac...şi-o să tac...şi-o să tac!
M-ai dat vremii rostogol
când era cuvântul gol
palidă vremelnicie
sens întors din veşnicie
trecere de clipă stearpă
pas şovăitor de apă
curgere de rost neclar
zâmbet rece şi hilar
m-ai dat pulbere de vânt
răsucit în ăst pământ
val de negru pe răzor
plug înfipt pe un ogor
din sămânţa mea de dor
pleacă gândul călător
nu-i răspunde, nu aude
ai plecat pe nu ştiu unde
ce-ţi mai pasă de-astă ploaie
tragi obloane la odaie
şi respiri aer de seară
într-o altă primăvară
m-ai dat vremii rostogol
când era cuvântul gol
palidă vremelnicie
sens întors din veşnicie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu ştiu cât de distractiv poate fi, cititorule!
RăspundețiȘtergere