De ce ar plânge ploile din mine
Şi cui i-ar mai servi atâtea lacrimi
Când primăverile ne curg în vine
Şi mugurii se-ncing în zeci de patimi?
Cui să-i mai dăruiesc zefir subţire
Şi ceţuri învelite-n duhuri stranii
Să-i stivuiesc secunde de iubire
În file scrise, făurind citanii?
Tu odihneşti pe-o veche cicatrice
O ascunsesem văzului de Lună
Pusesem praf de stele să ridice
Durerea mea ce îţi părea străină.
Dar ai uitat că sunt doar o femeie
Zadarnic păsări pleacă spre negare
În ploi nu se mai naşte-o orhidee
Iar trenurile-s gata de strigare.
Le urlă-n minte şuiere nebune
Din gări se mai desprinde-o legătură
În primăvara asta cu lumine
Aruncă-n drumul meu cu cianură.
trenurile ca niste pasari, si tipa...
RăspundețiȘtergereas zice eu
Arunca-n drumul meu o boaba de cianura
RăspundețiȘtergeresi deseneaza-mi timpul de vrei cu atata ura
lasa-mi lesul sa dospeasca sub clarul nou de luna
sa ma imprastie corbii in fiinta ta pe o duna
sa fie primavara cumplita desperatire
a trupului ce leagan a asteptat iubire
sa infloreasca macii in lunile de mai
cu chipul celui pe care-l blestemai
mi s-a parut o creatie predispusa la dialog si am zis sa incerc Ana!
Nu am ce sa iti spun decat faptul ca m-ai surprins foarte placut... asocierile tale din poezie.. modul tau de a scrie este superb.. ma regasesc printre randuri.
RăspundețiȘtergereFelicitarile mele sincere (:
Da, Paul, uneori păsările strigă îndelung!
RăspundețiȘtergereUn strop de elixir de-aş pune-n tine
RăspundețiȘtergereNici primăvara n-ar mai şti pe unde
Colindul meu se va topi-n stamine
Când florile-au plecat spre orişiunde.
Sorin, dialogul e permanent, tu ştii asta!
Cenuşă de lumină, mulţumesc trecerii tale...mi-au făcut bine cuvintele!
RăspundețiȘtergere'Tu odihneşti pe-o veche cicatrice
RăspundețiȘtergereO ascunsesem văzului de Lună
Pusesem praf de stele să ridice
Durerea mea ce îţi părea străina'
de dupa coltul perdelei vad luna sprijinindu-si fruntea in palme..te-a auzit!