sursa foto pixdaus.com
Sunt plină de ploaie
mi-e pielea umbrită de nori
pâmântii
din lutul divin
frământă iubirea un vis cu stihii
iar stropii mă rabdă
săracă-n veşminte
iubite
nisipu-i târziu
şi-atât de tăiat de cuvinte
şi-atât de pustiu
Sunt plină de ploaie
nimic nu se mişcă pe copasa durută
arar primăveri
cu muguri ţâşnind în volută
mă-ndoaie
uitat-am să frâng
clepsidre zălude
topite-n piciorul meu stâng
când timpul din turnul secat
mai toarnă-n potire
un ultim păcat
pe care-aş fi vrut să-l sting în neştire
Sunt plină de ploaie
din sânul meu cresc rădăcini de fiori
se-nalţă spre tine iubite
în stinghii firave de flori
şi-ţi unduie vântul
miresme de cântec uitat în deşert
când tu nu mă ai
şi plinul din tine-i incert
ca o sferă plutind înt-o mare de rouă
priveşte iubite
să vezi cum din mine-o să plouă!
Frumos si deosebit
RăspundețiȘtergereprecum ploaia, Sorine, are în ea ceva magic, nu?
RăspundețiȘtergereCurat ca o primavara lait-motivul ' sunt plina de ploaie, incarcatura de sunete bogate . Ca plansetul rasfatat al ploii.
RăspundețiȘtergereDurere ascunsa in' stinghii firave de flori'..
Eterna pendulare a sinelui intre plin si gol/ intre chemare si teama..
Frumos ca un suflet dorind ploaia ca o binefacere!!