sursa foto eduard zentsik
Cât să-ţi doreşti să înverzească firea
când visurile-s teancuri învechite
cât să-ţi doreşti să îmi îneci iubirea
şi s-o ascunzi de ochii mei, iubite.
mormintele-s mormane de verdeaţă
pe care orhideele vor plânge
când valuri de pământ gusta-vor ceaţă
şi lutul cald în braţe ne va strânge
ai stins un adevăr cu reci şuvoaie
şi spaime de tăceri din necuprinsuri
ai rătăcit în paşii mei de ploaie
turnând morbide gânduri în abisuri
de-o să devin iluzie în mers de clipă
să nu arunci ruletele în focuri
în mine-oricum iubirea se-nfiripă
iar florile ucise saltă-n jocuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu