sâmbătă, 12 martie 2011

Rămăşiţe în livadă!



Ce-a mai rămas din noi
E doar splendoare-n iarbă,
Cu ochi pierduţi în ploi
Şi lacrimi scurse-n barbă.

Când melcii rătăcesc,
Sunt casele golite,
Prin hume se pornesc
În brazdele ivite.

Sălbatic strigă flori,
Cireşu-nnebuneşte
Culeg din el fiori,
Iar vântul m-ameţeşte.

Te caut ne-ncetat
În dungă de livadă,
Trăsurile-au plecat,
Iar caii sunt grămadă.

Li-i osul înverzit,
Pârleaz le e grumazul
În ochiul mucezit
Azi îmi privesc obrazul.

Ce-a mai rămas din noi?
Secundă ne-mblânzită
Distanţă pentru doi
Şi-un mugure - ispită!

3 comentarii:

  1. ...treceri prin iarbă,ochii tăi de ieri,
    câmpul mustind a rouă ne-mblânzită,
    dinspre livezi un rest de primăveri
    cu mugurii uitați într-o ispită.

    o îmbrățișare,anna mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ochii mei deschişi
    spre noapte din irişi,
    elena mea

    RăspundețiȘtergere
  3. 'Though nothing can bring back the hour
    Of splendor in the grass, of glory in the flower
    We will grieve not, but rather find
    Strength in what remains behind. '

    citit cu multa placere... si cu dor de verde..

    RăspundețiȘtergere