Dincolo de coline
zâmbetul meu a apa
în care sălciile îşi scurg
rămăşiţe de zile,
paşii dorm,
iar ecourile se joacă de-a v-aţi ascunselea
printre ierburi.
Nu-mi spune de mângâieri,
de iluzii nedospite,
spune-mi că n-am existat degeaba,
că-n colţurile cuvintelor mele
ai sângerat
pentru ivirea macilor,
că-n roua ochilor ai plâns
că să se nască ploaia
peste lume,
altfel curcubeiele-ar fi murit
de multă vreme.
Dincolo de coline
se va naşte o primăvară nouă,
mugurii ştiu pe de rost poezii;
trebuie doar să-i bagi un pic în seamă
pentru a se deschide.
Ascultă-i!
foarte frumos.ultima strofa imi place mult:)
RăspundețiȘtergere