Ce-a mai rămas din noi
E doar splendoare-n iarbă,
Cu ochi pierduţi în ploi
Şi lacrimi scurse-n barbă.
Când melcii rătăcesc,
Sunt casele golite,
Prin hume se pornesc
În brazdele ivite.
Sălbatic strigă flori,
Cireşu-nnebuneşte
Culeg din el fiori,
Iar vântul m-ameţeşte.
Te caut ne-ncetat
În dungă de livadă,
Trăsurile-au plecat,
Iar caii sunt grămadă.
Li-i osul înverzit,
Pârleaz le e grumazul
În ochiul mucezit
Azi îmi privesc obrazul.
Ce-a mai rămas din noi?
Secundă ne-mblânzită
Distanţă pentru doi
Şi-un mugure - ispită!
...treceri prin iarbă,ochii tăi de ieri,
RăspundețiȘtergerecâmpul mustind a rouă ne-mblânzită,
dinspre livezi un rest de primăveri
cu mugurii uitați într-o ispită.
o îmbrățișare,anna mea!
Ochii mei deschişi
RăspundețiȘtergerespre noapte din irişi,
elena mea
'Though nothing can bring back the hour
RăspundețiȘtergereOf splendor in the grass, of glory in the flower
We will grieve not, but rather find
Strength in what remains behind. '
citit cu multa placere... si cu dor de verde..