...în cratere

Să nu mă ştii când te ating cu sete,
Să nu mă simţi, izvoru-mi să-ţi îmbete
Privirea ce mi-o scrii în semn de zodii,
Să nu mă ştii! Eu nu m-ascund în rodii...

Azi ochiul tău să nu-mi găsească pleoapa,
Cum nici deşertul nu mai gustă apa
Când înspre ceruri vânturile suie,
Tu prinde-mi doar furtunile în cuie.

Sunt sigură că trupuri pelerine
Se vor îmbrăţişa precum nişte străine
Ce se-nvelesc în giulgiul neştiinţei,
Murind… în craterele nefiinţei.

Şi-atunci sărutul azârlit pe gură
Va prinde-n palmele-i arsură
De aşteptări când focurile-n gene
Vor bântui prin irişii-cangrene.