duminică, 3 ianuarie 2010

Nepregătit



sursa foto deviantart



Nu te-ai gătit de multă vreme
pentru mine
poate pentru că riduri de alb
ţi-au spulberat ierni
pe care, odinioară,
mi le dăruiai în buchete de floare

Doar fumurii tornade
mai surpă drumuri
pe care le ştiam albite,
copilării pierdute în ierni
prea dezgolite
ca să-mi mai poată
duce alinare pe cruci
unde strigă poverile de foamea iertării

nu mai privi în toamne
zâmbetul nu se poate ascunde sub o frunză
şi sărutul nu se aude în plecare de pasăre

în iarna asta
numai focul de inimă
trosneşte în vatră cu amintire pe spuză
restul e doar cenuşa
dintr-o rugăciune prinsă-n altar
în zi de sărbătoare.

Un comentariu:

  1. Foc ce arde in rugaciune
    Iarna nu-i, ci e minune
    Adiere cu iz de smirna
    Omat itit de o cununa

    Cu drag, Anca Olga

    RăspundețiȘtergere