duminică, 3 ianuarie 2010
Nepregătit
sursa foto deviantart
Nu te-ai gătit de multă vreme
pentru mine
poate pentru că riduri de alb
ţi-au spulberat ierni
pe care, odinioară,
mi le dăruiai în buchete de floare
Doar fumurii tornade
mai surpă drumuri
pe care le ştiam albite,
copilării pierdute în ierni
prea dezgolite
ca să-mi mai poată
duce alinare pe cruci
unde strigă poverile de foamea iertării
nu mai privi în toamne
zâmbetul nu se poate ascunde sub o frunză
şi sărutul nu se aude în plecare de pasăre
în iarna asta
numai focul de inimă
trosneşte în vatră cu amintire pe spuză
restul e doar cenuşa
dintr-o rugăciune prinsă-n altar
în zi de sărbătoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foc ce arde in rugaciune
RăspundețiȘtergereIarna nu-i, ci e minune
Adiere cu iz de smirna
Omat itit de o cununa
Cu drag, Anca Olga