Două fântâni

Tatiana Stepa - Fantani
Asculta mai multe audio Muzica

Mi-e sete
dar lutul în care trăieşti
mi-e atât de străin
iubesc depărtarea din pietre
şi-mbrac doar zidirea
cu-n cântec senin.

Mi-e foame de tot ce-nconjoară
o umbră de ceară
mi-e gândul durere
epistolă scrisă cu-aceeaşi cerneală
pe care-am găsit-o în urme
de vulturi pe nori
de ciute fugare pe margini de stâncă
pe lacrimi din zori
ori risipite prin marea adâncă.

Şi câtă putere să aibe un înger
să ducă lumina pe umeri
când niciun izvor
nu-i şopteşte cu drag alte plângeri

Secat mi-este dorul
şi-ar vrea să se-adape
din colţul de rai
din margini de ape
întinde-i cuvinte, răsad de iubire
în prispa lunii mireasă
să prind rădăcini
crescându-ţi în palme aleasă.