Capete de şnur

Vei fi lumina
ce-mi poartă privirea spre umbre
vei fi iubirea
ce-n sfere ascunde vibraţii
şi cine-ar putea să se-ntrebe
că mii de senzaţii
vor fi doar mulaje
pe care vei prinde-n etaje
surâsuri?

O, poet-nălucire
mai ştii cum se prinde în horă
de timp un dram de iubire?
mai ştii cum în flori de cais
atârnă mireasmă de vis
năruit de-un cuvânt?
Cu cine-ai făcut legământ?

Şi câtă-nnoptare de tine
ascunzi în poeme
stropind diademe
cu cioburi de stea strălucindă
când viaţa-i fugar ostenit
într-o lume flămândă?

Cândva ai să uiţi
cum mi-ai colindat cu-n sărut
albe punţi
oprindu-mă-n zbor la fântână
să pot adăpa cu apă din mână
o gură-nsetată de dor,
de arşiţa lumii
în care păgânii
au pus doar blesteme de foc

să-mi spui dar atunci:
Femeie, am avut doar noroc
să te ştiu
apoi, pentr-o clipă
într-un foşnet de-aripă
am fost eu
iar tu...curcubeu.