Destul...

Nu te îndrăgosti de umbre goale
E lumea plin-acum de seve
Frământă iar din lutul moale
Neprihănite-n zile, multe Eve.

Discursul tău se-ncurcă-n multe iţe
Vrea să mai scoată pe tarabe
Păpuşi ce pot fi strânse bine-n aţe
Şi-s mânuite de Barabe

E scena lumii plină de păcate
Se-aplaudă cu sârg, în ropot
Se-nchid edenurile cu lăcate
Şi viaţa noastră-i numai tropot.

Degeaba se scriu legi întortocheate
Cuvintele nu au măsură
Mesajele rămân împachetate
Iar zborurile în arsură


Adamii se preumblă în alinturi
Cu ochi ţintind din nou femeia
Le sorb privirile din calde ciuturi
Şi se hrănesc cu paideea