În noapte

sursa foto deviantart



Vonda Shepard-I Only Want To Be Whith You:-* :-* :-* :-* :-*
Asculta mai multe audio Muzica





-Te-aş invita la un vin, să mai uităm de noi!
-Oh, ce mi-e dor! Aşteaptă-mă puţin!
-O s-aştept stând la pândă-n noapte.
-Pot să te sărut înainte?...Vreau să mă ţii în braţe...un pic...un pic!
-Eu, pasagerul clandestin al nopţilor, mă supun.
-Parcă ai o respiraţie rece, eşti venit de departe şi nu ştiu cum să te percep.
-Spulberă-mi potecile trecute şi nu-mi mai arăta drumul spre înapoi!
-Am hamacul rupt şi cabana e pustie; un vânt obraznic îmi biciue faţa, m-aş înveli cu tine, dar nu ştiu de unde să încep!
-Am să-ţi pun în desagă bucăţi din suflet ce nu mai au loc în mine. Apucă spre miazănoapte, femeie! Eu am să duc ani grei de sentinţă albind în cuşca pieptului tău.
-Unde să te duc, Ioniţă? Unde aş putea să te duc când şi sufletul meu se vrea pasăre? Dacă merg spre miazănoapte nu voi risca să mă întunec şi mai mult? Mi-e sete, am buzele arse de aşteptare şi un suspin se mai odihneşte în pieptul meu.
-Lasă vânturile uscate! Port noaptea asta pe umeri. De am să rătăcesc drumurile, nu-mi pasă!
-Cu mine nu vei rătăci, poate în necunoştinţă de cauză, vei bănui că nu-ţi pot face niciodată vreun rău şi te vei lăsa purtat. Am uitat!! Ţi-a fost dor?
-Eu nu ma tem, Ileano! Nu mă tem! O să colind purtat de furtunile tale. Ai să le spui tuturor că ai cunoscut omul ce a ucis liniştea nopţii.
-Nu mi-ai răspuns.
-Da.
-Atunci aruncă-mi în palme fărâme de suflet, le-oi purta spre locul ăla unde nisipul construieşte valuri şi uşile scârţâie a cântec uitat de vreme...poate vom aprinde focul, simt că mi-e frig!
-Vino în braţele mele! Nu mai e vreme, simt cum somnul mă ucide încet şi otrava se răspandeşte prin vene. Vino!
-Mi-a fost aşa de dor, chiar şi de otrava aceea care deseori îţi cuprinde privirea. Te simt aici şi nicio noapte n-are cum să-mi mai spulbere visul, ştiu că mă vei ocroti chiar şi dincolo.Sunt atât de aproape de tine, doar câte un strigăt de albatros ne mai surpă visul, sărută-mă!
-Te sărut, femeie. Te sărut aşa cum doar eu ştiu. Să laşi pe prispa cabanei un pahar cu vin roşu. Când îmi va fi sete, mă voi intoarce. Când norii îţi vor ucide stelele nopţii, să-ţi aminteşti cât de aproape eşti de mine...cât de aproape.
-Mă cuibăresc domol şi trupul meu se face ghem, am senzaţia aceea ciudată că pântecul mă arde şi tălpile-mi sunt reci. Dacă ai şti de când păstrez vinul! O înghiţitură, două, trei şi vom face noaptea fuior de fluturi.
-Mă duc în ceţuri, Ileano! Hai să îngânăm noaptea împreună!
-Taci şi strânge-mă în braţe, parcă se prelinge şi spre mine scurgerea asta a ta.
-Mă duc în volburi,te sărut, Ileano! Dacă vrei, vino cu mine...
-Sunt aici Ioniţă, sunt aici...e târziu şi mă cere noaptea lângă tine în furtună de somn adânc...uite, e linişte...


Ana Sofian