însemne

pe chipul unei zăpezi necunoscute se schimbă vremurile, spui eu rămân aceeași, adaug sub cascada nesfârșită de săruturi mii de fluturi în tâmpla ce așteaptă mâna care știe cum se alintă gândul nu mă tem de necunoscut nici de gurile care aruncă în van cuvinte plumbuite din griul azvârlit îmi țes pânze pentru poemele unde voi înflori când albul iernii se va stinge încet sub suflarea unui verde pe care doar eu îl pot înțelege