m-au împins cu putere credeau că o să mă arunc în prăpastie nu știau cât de adâncă e inima ta într-un colț mi-am așezat plasele peștii mei îndestulau gura flămândă a sângelui ce-mi turna încă un pahar de vin eu - ostenitul serilor tale așteptându-mi osânda... |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu