duminică, 9 martie 2014

când plouă cu suflete



e bine să întinzi pământul

toate rădăcinile însetate să guste
pe rând pentru atunci
când vine vremea însingurării

tu nu mă mai ai
eu sunt doar o cumpănă în vântul unei ierni
în care au înghețat toate lacrimile

din ciutura secundei nu ne putem hrăni
e prea puțin

dar într-o zi va ploua din nou cu suflete
și-atunci spori-va izvorul
din care fântâna renaște pentru însetații
trecători prin lumea plină de întâmplare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu