născocit copil de pripas la margine de drum - eu viața mea fără de răgaz caută prin meandrele întâmplării o clipă apoi alta și alta până când va acoperi drumul cu bucuria de a fi sub cochilii e liniște numai ploaia mai poate fredona cântec de aduceri aminte - dureri spălate în conjugări de verbe pe care le-am prins în pumni fără să știu că așa mă voi îndrepta spre mine cât mai mult |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu