amprentă

zăpada înghite cioburi de lumina spartă
oasele zilei se frâng
sub povara unei ierni
pe care o alungăm răzvrătiți

din cutiuța muzicală a balerinei
scoatem încă o poveste
o prindem de noi și de marginea ferestrei
unde fluturii au fost crucificați
pe rând

în ascunzișul cuvintelor le-am păstrat zborul -
miraj pentru căderile când singurătatea
ne e singura haină

astăzi visăm ca-n Frații Grimm
și-n intersecții ne adunăm pașii într-o fragilitate
numită viață printre rosturile unei lumi infidele