Când pleci, veri triste-n ochii mei coboară
Se-aprind furtuni şi vântul mă subjugă,
De pleci, se umple gândul meu de seară
Şi pe altare se sfinţeşte-o rugă...
De pleci, se-ncarcă toamnele de ploaie
Şi-mi rătăcesc pe cerul siv cocorii,
Când pleci, mi-adorm poveştile-n odaie
Şi se trezesc apoi când răsar zorii.
Când pleci, lumina-n ochii mei se stinge,
Un văl de lacrimă albastră geme,
Când pleci, un cântec simplu se răsfrânge
Peste atâtea file de poeme.
Dar ştiu că te întorci în dor de strună
Şi-atunci ating viorile de noapte bună...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
imi place noul design :)
RăspundețiȘtergere