marți, 27 decembrie 2011

Fără cuvinte...

Dincolo de cuvintele mânjite
de zăpadă,
iarna-şi pierde dreptul de-a mă întreba
pe unde mi-am lăsat copilăria.

Mereu îi spun că-mi place s-o arunc
în covata de lemn a bunicii,
să sară de bucurie
printre degetele ei de vrăjitoare bună
pe cai albi -
niciodată struniţi.

Mă-ntreb
cum ar fi să iau o pauză de zbor?
Să-ncurc iţele,
ca să mai zăbovesc pe aici –
măcar cât voi mitui primăverile
să-şi lase florile
pagini în jurnalul meu neterminat.

Nu simt că mi-e frig.
Între două căderi de fulgi reuşesc să aplaud.
Doar cuvintele îmi sunt în pauză!

6 comentarii:

  1. uit parcă des să întreb,
    să răspund nu ţin minte,
    înţeleg când mai merg
    fără rost de cuvinte.
    dmd.

    o seară bună Anna...

    RăspundețiȘtergere
  2. dar vreau să întreb
    răspuns să-mi rămâie
    în frunza de dud
    în rod de gutuie...

    mulţumesc, Dane!

    RăspundețiȘtergere
  3. primaverile salveaza omenirea!

    RăspundețiȘtergere