vineri, 6 august 2010

Zilnic


sursa foto internet

Mi-ar plăcea ca într-o dimineaţă,
Când se mişcă soarele-n cuibar,
Să-mi săruţi tăcerea de pe faţă
Şi s-o pui în strop de chihlimbar.

Să-mi alinţi cu dragoste obrazul
Răsărit acum ca un bujor,
Ne-ntrebându-te de ce talazul
Poposeşte-n tine şi-i trişor.

Îşi revarsă de cu zori emoţii
Într-o mare de îmbrăţişări,
Nevăzând că-n urmă-i umblă hoţii
Să transforme tot în pastişări.

Chiar de sunt un pic mai zăpăcită,
N-am să las sărutul pe-un pervaz
O să ţin iubirea căpăcită
Până-n depărtare de amiaz.

Să-mi ajungă aproape înspre seară
Când cu soarele mă voi nunti,
Dragul meu iubit din foi de ceară,
Din cearşafuri nu mă voi clinti.

7 comentarii:

  1. emoționant.
    se conturează bine imaginea unei dimineți în mintea mea :).

    RăspundețiȘtergere
  2. zilnic ne inunzi cu suflet frumos... daca nu luam o pauza, ne vom inneca de-atata vers luminat ! mai lasa-ne sa respiram si din tacere atunci cand gandul ti se odihneste :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb curg stele de iubire din tine.
    Ce sa mai zic... Datorita lui Bogdan, mi-am mai desprins un nor...mi-a mai crescut o aripa.. si iarasi va gasesc.

    Ma inclin voua.

    RăspundețiȘtergere
  4. O dimineaţă pe care fiecare dintre noi şi-ar dori-o! Măcar uneori, Mihai! Mulţam de citire!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu te vei îneca, Bogdan! Vei păstra doar în minte ceea ce crezi că e frumos şi ţi se potriveşte.Mă bucur de recerea ta pe aici!

    RăspundețiȘtergere
  6. Celestine...te mai aştept la desprinderi de stele!

    RăspundețiȘtergere