Ai sărutat vreodată
roua din ochii mei
să vezi cum plouă
în interioare
gânduri?
cum gura ta
se va usca
de-atâtea ori,
în mii de rânduri?
de m-ai pofti
în plânsul tău
culoare
i-aş găsii femeii
chiar de absent
mă vei trata
sporind misterele scânteii
tu nu mai arzi
e farul stins
în capătul de lume ninsă
mireasă mor
cu nuferi cruzi
în marea vieţii necuprinsă!
farul stins isi schimba numai becul sau filamentul ars de-atata luminare haotica... e numai un nivel de trecere la o noua dimensiune de lumina. Iar cand se va re-aprinde, ochii te vor durea la inceput de lumina cea noua :)
RăspundețiȘtergere