luni, 2 august 2010

Pendulare


sursa foto photodom.com

Plec prin noapte nălucă fugară
Mersul meu e o trecere-n vânt
Las în urmă culoare amară
Sens golit, neschimbat de cuvânt.

Voi uita că în visele noastre
Albatroşii găsit-au veşmânt,
Libertate-nălţând către astre
Închizând cercul strâmt pe pământ.

Flămânzind pentr-o clipă hilarul,
Tu apuci către mine mereu,
Aruncând în abisuri amarul
Risipind pe destin curcubeu.

Mă-ncovoiae o piatră de ceară,
Când spre soare mai vreau să ridic
Glasul meu cu vibraţii de seară
Rătăcind în refren de Nimic

Eu, supusă tăcerii de zgură,
Tu, suind către mine un foc,
Irosind fără rost şi măsură
Dramul nostru-mbrăcat de Noroc.

2 comentarii:

  1. "Mersul meu e o trecere-n vânt"-oare al cui mers nu e?
    Foarte frumoase versuri.Felicitari.
    Feerie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mereu suferință..

    ”Eu, supusă tăcerii de zgură,
    Tu, suind către mine un foc,
    Irosind fără rost şi măsură
    Dramul nostru-mbrăcat de Noroc. ”

    RăspundețiȘtergere